Dragostea e un taram necolindat

Da,da,da.Cine spune ca stie ce e dragostea,cum se manifesta,in ce consta e un AROGANT.Dragostea e Fata Morgana.Cand ti se pare ca e,nu e.

Dragostea e un teren minat.Cand crezi ca drumul e lin,calci pe o bomba care iti imprastie sufletul in mii de bucati imbibate in suferinta.

Dragostea e ca si calatoria in avion.E senin,vezi minunatiile ei.Apoi,nori negri insotiti de turbulente iti invadeaza vazduhul. Si simti cum iti tremura sufletul si tipa din toti rarunchii.Vrei sa parasesti avionul,dar nu ai parasuta.Te gandesti ca iubirea e celesta si ca ai aripi multumita ei.Da,aripi facute scrum.

Iubirea e un taram necolindat cu popasuri lungi sau scurte.Nu e un drum pe care sa mergi alene,e plin de cotituri si neprevazut.

E inselatoare.Cand te prinde in gheare,ca o leoaica infometata nu se lasa pana nu te vede secat.

Toti cei care sunt « calatorii iubirii » cred ca acest taram  detine numai frumuseti.Are,e adevarat.Dar cum ramane cu partea cealalta ?

Nu vrei sa pangaresti iubirea,chiar daca din cauza ei ti-ai simtit sufletul sfasiat.De fapt,nu din cauza ei.Din cauza persoanei care pretindea ca iti poarta iubire.

Nu stii niciodata ce iti va scoate taramul in cale.

De aceea vei ramane de-a pururi un suflet  nomad.

Fantomele trecutului

Fantomele trecutului

De cate ori nu te-ai simtit yangul unei persoane ?De cate ori nu te-ai simtit sufletul sau pereche ?

O atractie puternica si ti se parea ca lucrurile decurg in favoarea ta.

Relationezi cu el si iti raspunde la fel.Doar TI SE PARE.Te lasa sa-ti hranesti sufletul cu stari benefice.Dupa,bomba explodeaza. « Am deja pe cineva… ».

In acel moment simti cum iti fuge pamantul de sub picioare.Vrei sa te ascunzi,sa te blestemi ca ai fost prea naiva si ca o parte din tine a crezut in « dragoste la prima vedere ».Vrei sa pleci,dar ceva te tine pe loc.Ai ajuns sa cersesti atentie.Tanjesti sa-i simti buzele lipite de ale tale cu fiecare celula a corpului tau.Il vrei.In totalitate.

Poate e o ambitie bolnava pentru lucruri interzise ? Nu. Stii sa faci diferenta.Iti e drag.Iubeai candi si punea capul in poala ta, iar tu il mangaiai pe spate si el isi inchidea ochii invaluit de fiorul placerii si magia momentului.Nu era nevoie sa vorbiti.Va intelegeati prin respiratia sacadata.

Ai zis sa fii egoista si sa te bucuri.Macar un pic.Si l-ai sarutat.Atat cat trebuia.

Si ai plecat.Desi el ti-a zis sa astepti,ca se va desparti de ea.Tu ii spui : « Cum sa-mi construiesc fericirea pe suferinta altora ? Ar fi o fericire ipocrita,n-as putea sa ma bucur de deplinatatea ei. »

Deci,ai plecat.Ti-ai lins ranile inchisa in camera,ai rupt orice legatura cu el.Face parte din fantomele trecutului.

In final,dupa mai multe zile de corvoada,te hotarasti sa iei o gura de aer proaspat.Erai satula de aerul suferintei dintre cei patru pereti. Te imbraci cu haine frumoase,te dichisesti caci aveai nevoie sa vezi o femeie frumoasa in oglinda.

Pe drum,il vezi.Iti muti privirea,sperand ca nu te va vedea.Iti spune : « Stai,trebuie sa vorbim ! ».

Ce vei face ? Te vei opri ? Te vei intoarce la fantomele trecutului sau la oamenii prezentului ?

Vreau sa fiu parte din lumea TA

Vreau sa fiu cu tine oricand,oricat,oricum,oriunde.

Vreau sa-mi cuprinzi cu bratele talia  si sa ma faci sa ma simt deasupra cerurilor.

Vreau sa fiu cu tine intr-un ocean fara colac de salvare sa pot sa ma bucur in 

tihna de infinitatea albastrului  si de vesnicia iubirii.

Vreau sa fiu parte din tine, sa ma porti in suflet,intr-o camera destinata numai mie.Intrusii n-au voie.Da,sunt egoista.Nu vreau sa-mi impart fericirea cu nimeni inafara de tine, pentru ca tu ma intelegi pana in cele mai marunte ganduri.

Vreau sa-ti fiu muza,sa te inspir.

Vreau sa te MOTIVEZ.

Vreau sa fiu ploaia care-ti picura obrazul.

Vreau sa fiu vinul,atunci cand te imbeti.

Vreau sa ma scrii.

Vreau sa te iubesc pana la cer si inapoi de o mie de ori.

Vreau sa fiu cerul spre care zbori.

Vreau sa fiu linia ta de sosire.

VREAU SA FIU PARTE DIN LUMEA TA.

Emotia NU e de vanzare

Emotia nu se vinde la kilogram.Emotia este mereu la televizor.Ziarele cauta sa ne smulga cele mai amare lacrimi prin poze cu animale chinuite sau copii maltratati.

Emotia devine comerciala din cauza acestor vanatori de popularitate si rating.

La televizor tendinta de « comercializare » este mai pregnanta ca oricand.Vedem adevarate telenovele,lacrimi,teatru ieftin,povesti inventate-nu conteaza-doar sa ne emotioneze.Ea nu este hranitoare pentru suflet si nici nu aduce cu ea vreun beneficiu.Pentru ca nu e o emotie in stare pura,este una otravita cu veninul « lacomiei »,de fatada. Nu realizam ca producatorul emisiunii spune : « Sa-l aducem pe X in emisiune,sa mai planga prostii ! »,si bineinteles ca vreo 2 lacrimi se nasc pe obrazul nostru.

Ar trebui tras un semnal de alarma ca sa nu ne mai traga ei pe sfoara.Dar oamenii simpli nu sunt ascultati.Trebuie sa fim uniti.Sa ne opunem cu inversunare propagandei emotiei si marsaviilor ce ni se pregatesc in viitor.

Sa tipam : « EMOTIA NU E DE VANZARE ! ».Emotia face ca sufletul nostru sa fie mai frumos, sa nu-l pangarim.

Sufletul nu e de VANZARE, nici EMOTIA.

Despre publicul tinta.

Dragile mele,nu va mai cautati « jumatatea » pe criterii.N-o sa mearga niciodata.De ce ? Pentru ca dragostea nu are criterii.

In subconstientul tau deja e formata imaginea « printului pe cal alb »,blond,cu ochii albastri,inalt,zvelt si mai nou « cu patratele ».A da,si cu BMW.Neaparat.Daca nu,nu e public tinta.E un moft pe care ti-l satisfaci fara sa-ti pese.Esti o egoista si el te iubeste.Curat.

Nici nu ai timp sa-ti dai seama ca de fapt,si tu il iubesti cu tot sufletul tau,doar ca are un mic inconvenient-nu face parte din publicul tinta.Cand vine sa te vada,coboara din RATB.Nu are ochii albastri,are niste ochi negri care –ti sageteaza inima de fiecare data cand privirile voastre se intalnesc.Si abia atunci iti dai seama ca esti indragostita.

Tu, cauti ceva.Daca dragoste e ceea ce cauti,niciodata nu o vei gasi.Tu,cautai idealul.Dar ai uitat ca prin iubire atingi idealul in goana ta dupa BMW.

Cand ai inceput sa realizezi ca dragostea ti-a cotropit inima,ai dat inapoi.Ca el nu corespundea criteriilor.Si acum cauti pe cineva-ai mai scazut acum-doar cu BMW.

Intotdeauna alegi calea cea mai usoara,e legea minimei rezistente.

Nu pleca.

Nu pleca din viata mea.Nu fii las.Nu ma lasa singura in amaraciunea care-mi macina sufletul in fiecare clipa a existentei mele.

De ce refuzi sa ma salvezi ?Realizezi ca sunt in impas si ca nu ma mai gasesc in multimea de ganduri negre si cu toate astea tu refuzi cu indarjire sa fii eroul meu si sa-mi inunzi sufletul cu iubire purificatoare.

Nu mai am curaj.Simt cum durerea imi curge prin vene ca un drog mortal.

Nelinistea nu mai e neliniste.E un sentiment ciudat care ma incearca si-mi consuma ultimele rezerve de energie.M-am luptat in va pentru tine.

Am alergat fara un start si fara o linie de sosire.Am pornit catre tine cu premisa ca-mi voi gasi fericirea-un suflet cald aproape.Inca o data,viata a refuzat sa-mi fie complice.

Nu sunt o invingatoare si cea mai mica suferinta ma doboara.Nu vreau sa-l am in bucati.Vreau ca sufletul meu sa ramana intact ,intreg si pur.Nu vreau sa mi-l murdaresc cu rautatea lumii.Incerc sa razbat.Singura,insa,ma pierd.Am nevoie de tine.

Nu pleca.

Fericirea...

Sterge-mi lacrima care-mi uda obrazul obosit si brazdat de durere.Ai grija de mine si ocroteste-ma.Fa-ma sa cred ca merit sa fiu iubita si ca,fericirea e durabila.Reda-mi increderea in mine si fa-ma sa zambesc in mii de feluri.Fa-ma sa platesc pentru fiecare lacrima in momente interminabile de fericire.

De fapt,ce e fericirea ?E o senzatie,un sentiment sau o nevoie ?Cred ca e putin din toate.Senzatia e cea mai accentuata dintre toate dar bineinteles ca dureaza si cel mai putin.Sentimentul de fericire-e acela de siguranta,de pace interioara si nu-ti dai seama ca esti fericit decat dupa ce ea  te paraseste si face loc durerii.O nevoie pentru ca asa sunt oamenii.Oamenii au nevoie sa fie fericiti pentru ca asa e cursul normal al vietii.

In schimb,cea mai dureroasa fericire este atunci cand stii ca poti fi fericit numai pentru cateva clipe.Si atunci iti pierzi orice urma de speranta,de incredere.Iti repeti la infinit ca poate nu meriti sa fii iubit.Dar in acelasi timp te gandesti ca Dumnezeu iti pastreaza ce e mai bun.

Stiu.Esti satul sa speri,deja te cuprinde o stare de melancoolie.Vezi o multime de cupluri fericite,razand,cu ochii stralucind de iubire.Ai tai,insa,se umezesc de lacrimi.Lacrimi de dor,de tristete,de frustrare si ajungi sa cauti cu disperare fericirea prin iubire.E o greseala fatala.Nu o cauta.Pentru ca nu vei purcede.Vei pierde si te vei pierde pe tine ca persoana.Nu mai cauta fericirea in oricine.Fericirea e in tine.Nu in ceva sau in cineva.